Demonizarea îngerilor

Mintea chinuie timpul. Sau invers. Bicisnic, liderul ordinii în universul meu, striveşte între degete geamătul prelung al perspectivei. Mi-e totuna dacă muşc eu sau muşcă norocul din ce a fost până acum. Dar mă doare să văd mai slab astăzi decât ieri. Şi nu e migrenă dar e grea ca o incizie pe talpă. Până la urmă va trebui să calc pe ea. Poate însă, până atunci se va fi vindecat. Un fel de alba-neagra cu destinul. Chiar dacă mi-a plăcut atât de mult şi, nu am puterea încă să regret, sunt pur şi simplu revoltat acum. Sfidarea loialităţii prin ignoranţă mă aduce în poziţia trădătorului prin intenţie. Iar intenţia se canalizează în conceptul perfid al căderii. Ca şi cum aşa ar putea fi mai bine!