Ar fi prima dată când mi-e bine şi totuşi scriu. Dar nu e chiar adevărat pentru că abia dacă am reuşit să fiu curios. Nu ştiu nimic decât că vreau. Iar tot ceea ce s-vrut să ştiu e ca o amăgire. Dar sunt fericit! Şi nu e acum sau aici întâia oară când recunosc faptul că îmi trebuie atât de puţin ca să jubilez în jurul propriei senzaţii de bine! Vreau să iubesc, vreau de aproape. Este aceasta expresia egoista a sinelui care nu poate să se abţină a se identifica irecuperabil parcă, de fiecare dată, cu ceea ce iubesc sau şi numai cu ce doar aş putea iubi.
marți, 14 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2015
(71)
- ► septembrie (7)
-
►
2014
(29)
- ► septembrie (5)
-
►
2013
(38)
- ► septembrie (1)
-
►
2012
(67)
- ► septembrie (5)
-
▼
2011
(54)
- ► septembrie (3)
-
▼
iunie
(15)
- Suflet trândav
- Zvonul sau zumzetul de-afară
- Dansul Sânzienelor
- Numărul de aur
- Vestea bună
- Dimineţile războiului din mine
- VISUL FRUMOS
- Aceasta este viaţa noastră
- Intuiţia aşteptării
- Discreţia vinovăţiei
- Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril
- Alertă SEPIA
- Demonizarea îngerilor
- Noţiunea sistemului de valori
- Pietrele din sine
-
►
2009
(23)
- ► septembrie (1)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu