Discreţia vinovăţiei

Dacă aş fi ştiut de la început că singurătatea, aşa cum o vedeam eu până acum, urâtă şi grea, poate căpăta o atât de prea fericită variantă muncită şi superioară, nu aş fi râs de propriul meu rău, sau măcar nu aş mai fi făcut-o cu toată gura, în văzul duşmanilor, ci pur şi simplu ar fi trebuit să îmi iau măsuri, să îmi asum riscul eşecului a ceea ce credeam că ştiu şi nici pământul să nu mai ştie ce puneam la cale! Dar pentru că a fost să fie să se întâmple aşa, acum voi suporta consecinţele, sper să trec repede peste asta şi mai trag nădejde că mi-a fost o bună învăţătură de minte şi mă rog să nu mi se mai întâmple, pentru că poate să depindă numai de mine!