De undeva din creierii nopţii, se corcoleşte lângă mine noua muză. Ca un pui de suspin. Ca o legătură cu sinele. Iar astăzi mă îndrăgostesc din nou. Pentru prima dată, cu teamă. Inima fierbe, sufletul geme, gândul meu rece stă şi ascultă. Dar mâinile tremură cu degete ude, de teamă să nu piardă. Gura sărută umărul celest. Iar şoaptele mele îi ating ochii şi o rog să nu plângă. Nu voi pleca după tine, vreau să rămân cu ea!
vineri, 31 august 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sevrajul nu există, doar dorinţa de continuitate. Aşa că tot ce contează, în orice caz, se materializează simplu şi demn în altceva.
RăspundețiȘtergere