Sunt ca un străin într-o chivernisită plictiseală. Dar habitatul acesta nu mă prinde, nu mi se potriveşte. Dincolo de el sunt aşteptările mele. Pentru care, eu singur m-aş condamna dacă nu aş face nimic. Un partener sublim într-o relaţie care nu există. Un sâmbure de piersică fără urmă de pulpă de fruct, uscat dar pregătit să încolţească. Poate în această stare de cam prea mult timp. Un fagure inept al religiei născută cred din potrivnicia cu minciuna, sau cu dorinţa de comunicare. Mi-e teamă să vreau. Laşitate benignă. Suflet trândav într-o fiinţă credulă. Iar atât de sincer nu am fost niciodată. Plouă festiv peste rânduri de ceară. Gândul se cere singur afară.
miercuri, 11 mai 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2015
(71)
- ► septembrie (7)
-
►
2014
(29)
- ► septembrie (5)
-
►
2013
(38)
- ► septembrie (1)
-
►
2012
(67)
- ► septembrie (5)
-
▼
2011
(54)
- ► septembrie (3)
-
▼
mai
(19)
- Mesaj cazon
- TRISTA ANIVERSARE
- Izvorul cu apa pentru Zâne
- ANIVERSARE
- Puterea distructivă a ignoranţei
- Împlinirea de-a nu fi pierdut
- Rupt
- Moderaţia absentă
- PÂNĂ LA EPUIZARE
- Pescarii anotimpului
- Deficit de comunicare
- Ideea de cuplu
- Surplus de iubire
- SEMNUL VIRTUŢII, SINGURĂTATEA
- Este frumos cum vreau
- SENSUL MEDIOCRU AL DĂRUIRII
- Iubirea vieţii
- Liniştea din mine
- STARE DE FAPT
-
►
2009
(23)
- ► septembrie (1)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu