Împlinirea de-a nu fi pierdut

Noaptea, ca un multiplu de inabordare, sfidează periferia structurii din om. E viciul făpturii, acesta încă neinventat de mine. Se repetă caustic pierderea vremii până la ziuă. Şi gândul de tine, tu cea mai deşteaptă făptură... Şi freamăt şi chiui şi inima tare îmi bate şi iar o stare de nervi pentru că nu înţeleg de ce nu merit eu să ştiu de ce! Dar poate că vei fi găsit aici tot ce-aş fi vrut să mai discut cu tine şi poate pot cumva să te fac să găseşti de cuviinţă CĂ TREBUIE SĂ TE MAI ÎNTORCI ÎNCĂ O SINGURĂ DATĂ LA MINE!