Prin imaginaţia celui care mai sunt, se destrăbălează o suită ingenuă de scenarii pentru conjugarea la condiţional-obtativ trecut şi indicativ imperfect, a verbului existenţial. Dincolo însă de marginea aceasta uşor tăioasă a structurii melancolice, prezentul inept aparţine decadenţei, prin orice formă, mai mult sau mai puţin urbană, a filosofiei fiinţei. Nu mai ştiu dacă sau mai precis, când am citit undeva, dar cred că psihologia s-a născut din esenţa sintagmei despre care tocmai am făcut vorbire!
joi, 5 mai 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2015
(71)
- ► septembrie (7)
-
►
2014
(29)
- ► septembrie (5)
-
►
2013
(38)
- ► septembrie (1)
-
►
2012
(67)
- ► septembrie (5)
-
▼
2011
(54)
- ► septembrie (3)
-
▼
mai
(19)
- Mesaj cazon
- TRISTA ANIVERSARE
- Izvorul cu apa pentru Zâne
- ANIVERSARE
- Puterea distructivă a ignoranţei
- Împlinirea de-a nu fi pierdut
- Rupt
- Moderaţia absentă
- PÂNĂ LA EPUIZARE
- Pescarii anotimpului
- Deficit de comunicare
- Ideea de cuplu
- Surplus de iubire
- SEMNUL VIRTUŢII, SINGURĂTATEA
- Este frumos cum vreau
- SENSUL MEDIOCRU AL DĂRUIRII
- Iubirea vieţii
- Liniştea din mine
- STARE DE FAPT
-
►
2009
(23)
- ► septembrie (1)

Să nu faci asta, să nu cauţi aici vreun răspuns, fii atât de deşteaptă şi ascunde-te de radiografia acestui scris!
RăspundețiȘtergere