luni, 3 noiembrie 2008
Era o naveta grea. Incepusem sa ma opresc la mijlocul ei. Mai ma luam la intors cu cate vreun amic. Dar dimineatza plangeam cu ciuda. Uneori adormeam plangand. Dupa aceea nu am mai putut sa cant versurile pe care eu il invatzasem. De ce am fost atat de prost sa cred ca nu ma vor atinge; toate erau parca din condamnari anterioare : Gandacelul de Elena Farago, Albatrosul ucis si Moartea caprioarei de Nicolae Labis, Miorita...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2015
(71)
- ► septembrie (7)
-
►
2014
(29)
- ► septembrie (5)
-
►
2013
(38)
- ► septembrie (1)
-
►
2012
(67)
- ► septembrie (5)
-
►
2011
(54)
- ► septembrie (3)
-
►
2009
(23)
- ► septembrie (1)
-
▼
2008
(35)
-
▼
noiembrie
(28)
- Noaptea promisă
- Iarnă prin albul din noi
- Dilema ca un flagel
- Înainte de Club
- Iar medicina dentară?
- O viaţă frumoasă
- Dă-mi prietenia ta
- Târziu?
- Puterea perseverenţei
- Practică
- LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL
- Prima zi de post
- O zi normală
- Sărutul funebru
- Îmi place data de azi
- Pocăinţă
- SFINŢII ARHANGHELI ŞI DUPĂ
- Shedintza membrilor tineri de partid
- Gandurile, randurile de la Mircea Jder
- Daca ar fi sa ma reapuc de invatzat o limba strain...
- Eram intr-o stare de bine. Poate nu chiar beatitud...
- Noaptea in garda iubirii
- Era o naveta grea. Incepusem sa ma opresc la mijlo...
- Fără titlu
- Arta de a fi, nu un cineva cu totdinadinsul, l-a i...
- acuratetze
- Femeia aceea trecuta de prima, chiar si de a doua ...
- Maine parasesc aproape ilegal, capitala. A fost fr...
-
▼
noiembrie
(28)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu