luni, 3 noiembrie 2008

Era o naveta grea. Incepusem sa ma opresc la mijlocul ei. Mai ma luam la intors cu cate vreun amic. Dar dimineatza plangeam cu ciuda. Uneori adormeam plangand. Dupa aceea nu am mai putut sa cant versurile pe care eu il invatzasem. De ce am fost atat de prost sa cred ca nu ma vor atinge; toate erau parca din condamnari anterioare : Gandacelul de Elena Farago, Albatrosul ucis si Moartea caprioarei de Nicolae Labis, Miorita...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog

Despre mine

Fotografia mea
adevăr, transparenţă, virtute