Vinovăţia împărţită la colţ obscur de stradă are ca bun leac multe citate celebre. Nici unul care să mi se potrivească nu-mi vine însă în minte acum. Şi-apoi chiar mi-e bine. Poate puţin cam superficial, prea exaltat cu începutul, poate şi, oricum împlinit adică. Somnul e mai dulce aşa, de când, sper eu, a ieşit până la urmă cum am vrut.
E un pic de frig. E deja miezul nopţii. Ne-am urat noapte bună prin sms-uri reţinute. Dar gândul? Tot acolo bate săracul. Măcar ştiu, deşi nu pare mare lucru. O problemă de coerenţă. Evident emoţie, una totuşi matură, măcar de data aceasta. Impunere: echilibru,cumpătare,sens. Ca un singur cuvânt. Teamă sufocată şi linişte fără perspectivă. Din nou expresii goale de conţinut, chiar fără formă dacă ar fi să ţin cont de propriile exigenţe. Nu fac asta pentru că nu-mi trebuie. Abia atunci aş fi orgolios. Mulţumesc pentru tot, cu regretul de a nu fi apucat să îţi spun direct! Mâine va fi fost târziu. O simt acum. Ca o împăcare cu mine sau cu sinele. Din suflet!
Data viitoare ne vom fi ştiut de o viaţă parcă. Mi se pare curat şi aproape previzibil.
Dacă nu mă laşi să greşesc, basmul se va scrie mult, înainte de primii fulgi.
Aş vrea să nu fie doar o poveste pentru copii şi ninsoarea de anul acesta sau de peste decenii, să nu îl afle sfârşit. Eu promit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu