Eram intr-o stare de bine. Poate nu chiar beatitudine. Oare aveam o presimtzire? Nu cred ca pot sa imi mai aduc aminte. M-am jucat cu Nicoleta pana au venit acasa. In opt ani de zile nu ma invatzasem inca minte. Nimic nu aveam sa ii reproshez cu adevarat pana atunci. Apoi a spart ceva in mine shi a lasat sa curga atat de multa ura incat mare minune ca nu depinde de mine starea lor de sanatate, cel putzin fizica...dar ma felicit