Lecţia de istoria artei. Să scriem frumos. Dacă trebuie să ne ascundem, mai bine nu după deget. Minciuna se pedepseşte doar pe jumătatea care nu este iertată, când este recunoscută la timp. Un timp rece, parcă grăbit, cu bună credinţă. Dumnezeu drăguţul ne iubeşte pe fiecare după cum avem curajul de a ne uita catre El.
Mâine e deja azi pentru un titlu puţin cam pretenţios. N-ar fi fost iarnă fără primul sărut. Fragile de moi şi copilăros de roz, buzele. Ochii veseli. Mâna ei caldă.
Nu se sfârşeşte pentru că s-a pierdut aproape, începutul. Care? Cel Bătrân, cel Mare, cel Viteaz!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere